Zero mind

Peste degetele mici i se asezau niste stelute argintii si verzi, in si acestea se miscau fara vreun zgomot, dominand camera obscura. Luna se ridica de a lungul ferestrei, falnica si fara sa spuna prea multe in lumina ei; geamul oricum nu trada niciodata secretele ei. Era ora 21 si 10 minute si parca ziua de azi nici nu fusese in calendar. Curand, dupa o lunga stare despre care nu stia sa spuna chiar multe , se aseza pe patul ei moale , in lenjeria care definea una din singurele posesii din viata ei. Nu avea multe si poate nici nu i trebuiau. Se obisnuise asa. Dar acum simtea ca venise un timp nou, un timp al reinoirii contractelor cu sine. Si avea destule ale caror clauze le ar fi schimbat sau chiar le ar fi anulat. Dar acum trebuia sa gaseasca linistea necesara incat sa poata sa inceapa ceva. Orice. Un proiect, o carte care trebuia citita mai demult, sau ...sa si inceapa construirea fericirii sale. Da asta, era proiectul la care visase m...