DELYA- IDEI SI ZAMBETE

 Ca cerul e inorat , dar stiu senzatia soarelui, ca vad un om care mi zambeste, poate cu admiratie sau nici nu conteaza de ce, ca oamenii mai au un strop de bunatate in ei , ca te gandesti in secunda asta la un lucru si in cateva ore obtii lucrul respectiv, ca nu exista niciodata o zi pe deplin nasoala, ca am dorinte mari , ca stiu inca sa ascult , sa vad , ce nu e vizibil cu ochii, ca am o pagina unde sa mi astern ganduri si emotii, pe care poate cineva le asteapta sa le citeasca, ca am un pat care ma asteapta seara cand ma intorc acasa, ca am muzica care ma linisteste in momente grele, ca pot auzi ciripitul pasarilor dimineata, ca cineva imi confirma din cand in cand calitatile, ca sunt frumoasa , ca ajung in locuri minunate, ca prietenii adevarati nu au cazut prada distantei si timpului, ca azi e o zi in care am mai facut ceva, ca pot trai prezentul frumos, ca pot sa i incurajez pe cei slabi ca ma iubesc si ma  admir... ...Pentru atat de multe ...

 ....in umbra, in lacrima de pe  ierburile verzi , sta o liniste adanca, una ce ti spune ca ai fi vrut altceva. Ce ai si ce ai obtinut atat de simplu e pe departe cea mai potrivita optiune pentru tine, e pe departe cea mai dulce bucata din melodia ce canta pe fundal. Ceata si iar tacere. Cuvinte, voci  mute undeva in tine se zbat sa crape  in cosul pieptului sau poate pe culmile amigdalelor, si asta ar face , dar nu le lasa intunericul din orele ce vin.   ...dimineata si dulceata ei poate vor acoperi aceste fericiri false , norii se vor sterge din prezent , lasandu si pasii in trecut, fara urme.

Toate se misca cu timpul  Toate se nverzesc sau se ofilesc , cresc sau mor Dar cine ne ntreaba cand sau unde sau cum? Vesnicul balans al secundelor tace mocnit si nu si opreste condeiul, Noi sarim dintr un minut in alta ora. Pe rand, crestam in umbre de nume ale caror semnificatie nu le cunoastem bine Le urmarim si le abandonam pe drum, lasandu le in bataia vantului . Plecam sa ne asezam pe campuri ce freamata a nou Facem popas in locuri fara nume, Ca mai tarziu sa ne amintim Ce am lasat in urma. Clepsidra sta nemiscata in fata noastra, Iar noi nu stim cum s ao spargem, Crezand ca e vreun obiect A carui taina nu trebuie sa fie descoperita. Luna si soarele se plimba, In umbre si raze, Noi Ne ascundem  in caverne Fara lumina.

Cat de bine a ales natura chipul si firea ei , construita intr o zi de luni , atunci cand vantul se porneste si sunt atatea de facut.  Puternica ca o stanca ce sta in fata timpului nemiscata, stiind doar inaltimea si zarea intinsa, ea isi indreapta ochii mereu catre cei ce au nevoie , si nu stiu din taria ei.  Un inger ar spune ca ea , pamantean neobosit de drumuri ,  a coborat direct din cer doar ca sa aseze pietrele de pe cararile altora, pentru ca poteca sa fie mai neteda si ei sa se bucure, pasind mai senini pe ea...  Un curaj mare si o inima increzatoare a pus Dumnezeu in ea, caci altfel cum sa infrunti inaltimile pline de vant, furtuni si viscole? Cum sa ramai in inima unui om daca nu prin ceea ce esti si pentru ce ai facut pentru el?  Raurile ei sunt pline de apa vie, acea apa pe care nu te mai saturi s o bei si sa ti potolesti setea din suflet. Face asta cu cuvinte si cu inima ei calda si plina de iubire. Si apele, cuvintele  ei nu seaca nicioda...

 S -au adunat secundele in coltul obrazului, jos spre barbie. Si au inceput sa traga de buze , de gropita de langa ele,facand zgomot mare in casa.  Pe drum nu se mai vedea nici o silueta , poate ca era tarziu. Ceasul se oprise si totusi secundele acelea treceau grabite peste cuvinte , gesticulau mult.     Tu erai in alta parte.   Mainile  inclestate faceau dansuri  neintelese , obosite.  Peste unghii, un roz aprins iti prindea ochii ceva vreme, dar nu erai deranjat. Picioare,solduri si genunchi, zone inutile ale deplasarii colorate de viata atunci...   Ochii ardeau intr un fel de cristal ce nu l poti vedea cu privirea,   Si pletele tale erau undeva , prin vantul fain de vara. Mi le-as fi dorit sa le stiu intr ale mele , amestecandu si adn ul si vocea.  Si nu era praful cel care ma impiedica , nu era nici pasarile atat de neobosite sa vorbeasca, nu era nici vremea.  Mainile ar fi vrut o gura, ...

 Creste la fel ca un copil in pantecele mamei .Zambeste , rade. E divinitate. Sufletul, o eternitate atat de necunoscuta omului.Puntea de legatura intre miraculos si firesc. Sufletul.- Ciresul inflorit , fara de care livada cu pomi ar fi fara farmec.  Cersetor e sufletul tau.

Insetare. Pupile marite doar la gandul ca as putea .  Gust de victorie. Ma recunosc si si mi amintesc de mine undeva aici.  Imi trebuie ceva ce ai tu. Imi fuge  mintea capricioasa , nu stiu cum de acum, imi tresare si zbiara dupa ceva ce nu i am mai dat de mult. Momente de victorie ale personalitatii. Eu, incantatoare altfel decat prin mister si atitudine draguta. Eu cea care te ingenunchez in fata mintii mele. Si tu saruti cuviincios originea ideilor si  mi juri loialitate. Am nevoie, de doze nerecomandate, zile si nopti. Stralucirea mea o sa ti placa in cele din urma si tie , cel ingenuncheat..

  In albastrul ochilor tai am gasit o poveste fascinanta din viata noastra..  Intr o zi, mi ai deschis usa cu o privire indescifrabila si m ai lasat sa intru in incaperea ta moderna. Am pasit sfioasa inauntru si tu m ai luat de mana, sa nu ma   pierd in labirinturile tale   .     Dintr o camera apropiata se auzea o muzica calda si chill, mi ai inundat sufletul si mi am lasat mana cu incredere in a ta… Am privit etajul si scarile ce mi spuneau o alta poveste, o poveste fara vecini sau alte   fiinte care sa ne deranjeze in calatoria noastra . Am ramas pe scara din mijloc si am dus mana la gura , ca ci imi venea sa tip. Aveai pe pereti o pictura abstracta, si daca nu erai acolo , as fi stat mai mult sa strig dupa culorile tale mistuitoare si poate sa ma joc cu ele, sa le amestec in mintea mea. Nici nu stiam cand am pasit pe alta scara , si cand m ai luat de mijloc si m ai sarutat, mi se parea ca eram in alta dimensiune…cu nori s...